Cremşnit

posted in: De prin bucătărie | 0

My name is Schnitte. CremeSchnitte.

Cremsnit

Iată şi desertul de sâmbătă seara, agentul special din bucătăria de weekend, surprins în penumbra unui beculeţ care încă luminează festiv în casa noastră, la multe zile după Crăciun.

Pentru foi e nevoie de răbdare. Se frământă un aluat din făină, în care s-a adăugat sarea, zahărul, coaja de lămâie şi puţină apă rece. Nu am măsurat cantitatea de apă. Am adăugat puţin câte puţin, până când toată făina a fost înglobată într-un aluat tare. Dacă aţi pus prea multă apă, mai adăugaţi făină.

Aluatul se intinde pe masă sub forma unui dreptunghi 20 x 30 cm, în mijlocul căruia se aşează untul.

Odată împăturit, aluatul este întins din nou, cu grijă, astfel încât untul să rămână pe cât posibil între straturile de cocă. După care se împătureşte din nou, se dă la frigider cel puţin 10 minute şi se întinde iar, ritual care trebuie repetat de vreo 3-4 ori.

După tot tratamentul descris mai sus, aluatul rezultat se împarte în patru părţi egale. Prima pătrime se întinde şi se coace, în vreme ce restul se ţine la frigider. Fiecare foaie se înfoaie în cele 10-12 minute petrecute la cuptor, dar nu vă faceţi griji pentru aspectul final. Crema de vanilie le va veni de hac.

După ce am dat gata „schnitte”-le, pregătim crema. Aici vă dau reţeta din bucătăria mea, cea pe care o prepar în mod curent şi care-mi iese de fiecare dată.

Într-un tuci (îmi e mult mai uşor să amestec şi să ţin crema sub control atunci când este pe foc) pun ouăle împreună cu făina şi zahărul. Amestec bine şi numai după ce totul s-a omogenizat, adaug laptele şi seminţele de vanilie. Dacă folosesc zahăr vanilat, îl adaug la sfârşit, după ce am luat crema de pe foc. Compoziţia se pune la foc domol. E musai să amesteci încetişor tot timpul şi crema iese garantat, fără cocoloaşe şi fără să se prindă.

Luată de pe foc, crema primeşte unt pentru fineţe, parfum din coaja de lămâie şi aromă coplementară de la zeama aceluiaşi fruct.

De aici, povestea e spre sfârşit. Pe scurt: foaie, cremă, foaie, cremă, foaie, cremă, foaie.

Urmează finalul brutal: prăjitura cu foi şi cremă de vanilie se taie, se scoate pe farfurie, se presară cu zahăr farin şi se însoţeşte cu ce mai poftiţi pe lângă. Eu am pus câteva picături dintr-un sos de vişine. Merge bine şi cu îngheţaţă. Pentru papilele gustative, de restul organismului, nu ştiu ce să zic…

 

Ingrediente şi cantităţi:

Pentru foi:

– 200 g unt;

– 200 g făină;

– apă rece;

– o linguriţă de zahăr;

– un praf de sare;

– coaja de la o jumătate de lămânie.

Pentru crema de vanilie:

– 1 l lapte;

– 3 ouă;

– 3 linguri rase de făină;

– 150 g de zahăr;

– 50 g unt;

– zeama şi coaja de la o jumătate de lămâie;

– seminţele de la o jumătate de păstaie de vanilie sau două linguri de zahăr vanilat (cam 50 g zahăr se dă prin măsina de râşnit împreună cu coaja păstăii de vanilie, care a fost în prealabil lăsată să se usuce bine, la temperatura camerei. Din acest zahăr farin şi parfumat se folosesc pentru cremă două linguri, restul se păstreză. Eu am folosit puţin şi pentru a presara pe deasupra).

Cu caloriile e cam dureros. Am obţinut 12 felii. Cam 355 Kcal bucata…. Mult, dom’le, mult. La plăcinta cu mere erau mai puţine…

Leave a Reply