Povestea unui dovlecel

posted in: De prin bucătărie | 0

Povestea unui dovlecel

IMG_5671

 Am să vă spun acum povestea unui dovlecel, cam mare ca să-şi mai poarte numele la diminutiv. E drept că nici dovleac nu-i pot spune, pentru că l-aş arunca spre ruda sa pântecoasă, furnizoare de miez de plăcintă pentru zilele friguroase de iarnă.

Aşa l-am cumpărat, intenţionat, mai mare şi puţin diform, încovoiat şi cu un capăt mult mai subţire decât celălalt. Cam aşa cresc dovleceii la mama la ţară. La dimensiunile astea, au deja seminţe multe, dar acestea sunt încă mici şi moi, motiv pentru  care nu mă deranjează.

De obicei rădeam dovlecelul, îl amestecam cu sare, piper, ou, usturoi pisat, mărar tocat şi făină, după care îl întindeam în tigaie, sub formă de clătite (nu chifteluţe de dovlecei, pentru că deja ar fi prea mult ulei). Sau apelam la varianta dulce: dovlecel ras cu zahăr, un pic de sare, coajă de lămâie, ou şi făină.

Dornică să-mi încălzesc bucătăria, pentru că, deşi suntem în iunie, vremea ne duce cu gândul la un sfârşit de octombrie, am ales să ofer altfel de trataţie dovlecelululi din poveste.

Pe lângă ingredientele mai sus amintite (sare, piper, ou, usturoi pisat, mărar tocat şi făină) am adăugat câteva măsline desfăcute de pe sâmburi şi tocate plus nişte brânză sărată de oaie.

Totul bine amestecat a fost aşezat într-o tavă rotundă şi dat la cuptor la 1800 Celsius vreme de 45 de minute.

Tarta rezultată, căci nu ştiu altfel cum să o numesc, e un aperitiv rece demn de luat în seamă.

Dovlecel2

Ingrediente şi cantităţi:

 

  • Un dovlecel măricel (300 g curăţat de coajă);
  • 4 ouă;
  • Doi căţei de usturoi, pisaţi;
  • 150 g brânză;
  • 12 măsline curăţate de pe sâmbure şi tocate mărunt;
  • 0 legătură de mărar tocat;
  • Un praf de sare (dacă mai e cazul);
  • Piper;
  • 200 g făină.

 

Am tăiat tarta în 12 triunghiuri, fiecare de aproximativ 130 Kcal, după calculele mele.

Leave a Reply