Pastă de zarzăre

posted in: De prin bucătărie | 0

Pastă de zarzăre

Zarzare

          Această istorioară cu un singur personaj, principal tocmai pentru că nu are niciun concurent, sună a maximă plictiseală.

Pasta de zarzăre, sau de corcoduşe, după cum se contraziceau, în copilăria mea, mama şi fratele ei (unchiul meu), e chiar o … pastă prelucrată termic, fără adaosuri. Dacă o guşti la final, e acră. Nu foarte acră. Mai mult, aromele acide promit mult şi oferă totul într-o zeamă simplă de vară, cu dovlecei şi tecuţe sau balansând înţelept mult prea dulcele siropului de zmeură într-un jeleu vesel aruncat în chip de crustă peste un tort.

Dar să revin la mama mea şi la fratele ei, amândoi buzoieni. Unul le spunea zarzăre, altul corcoduşe. Care era diferenţa? Zarzărele erau un fel de fructe „încrucişate”, aspirante la rudele lor, caisele… Sau poate era taman pe dos, corcoduşele erau copiii din flori ai caişilor…. Ascultam la ei şi nu înţelegeam: la ce atâta dezbatere pe o temă vidă în conţinut?  Zarzăre, corcoduşe, tataie tot ţuică făcea din ele. Mamaie tot cu ele acrea ciorbele cât erau verzi, apoi, din fructele coapte, ne făcea compot (verişora mea îl numea „chisăliţă” şi mamaia murea de ciudă, prefera termenul elegant…)

Zarzăre sau corcoduşe… Hmm, aveam mai puţin de zece ani când culegeam gărdurariţă la ţară la mama şi zdracilă la ţară la tata. O tocam şi o dădeam la raţe. Asta nu înseamnă că măcănitoarele aveau o alimentaţie diferită.

Iertare de aşa o mare deturnare de la o poveste aşa minusculă!

Deci: se adună nişte zarzăre verzi dintr-un corcoduş încă necopt, se curăţă de eventualele frunzuliţe şi codiţe, se spală bine sub jet de apă, se aşează într-un vas cu fund dublu, se acoperă până la jumătate cu apă şi se fierb la foc domol. E uimitor câtă pectină sau altă substanţă coagulantă conţin. Ȋn maxim 20 de minute obţinem o pastă consistentă, plină de sâmburi şi coji.

De-acum mai e doar de strecurat pasta, atfel încât cojile şi sâmburii să fie scoşi din poveste. Ceea ce rămâne se toarnă în recipiente de sticlă şi se păstrează în frigider, o săptămână, maxim două.

E de mare folos la acrit ciorbele văratice, cele gătite fără strop de carne sau ulei. Astăzi am pus câteva linguri de pastă la o prăjitură. N-o vroiam greţos de dulce. M-a ajutat să obţin asta.

Ştiu că există şi bulion de zarzăre. Nu ştiu cum se face. Poate e aceeaşi reţetă, nu m-am documentat.

Leave a Reply