Măcinici moldoveneşti cu cartof

Măcinici moldoveneşti cu cartof

sau de ce îmi plezneşte burta în seara asta

“Măcinici în străchioară,

De ce n-ai venit la şcoală?

Ai mâncat de te-ai umflat

Şi de şcoală ai uitat.”

(poezie populară culeasă din satul natal al tatălui meu)

 

Este seară. Data stelară: 8 Martie 2016.

Câte kilograme am? Cu două mai multe decât de dimineaţă, cu cel puţin trei mai multe decât mi-aş dori.         “Nucă peste măcinic,

Nu slăbesc un gram, nimic…”

Explicaţia atârnă în reţetele gătite astăzi.

La ceas târziu, v-o spun p-asta cu măcinici. Grea, monşer, grea, da’ bună, bat-o vina.

Un cartof baban, fiert în coajă cât era de mare, curăţat şi zdrobit bine. Alături, într-un lighenaş, o moviliţă de făină primeşte în gazdă o nucă de drojdie, oleacă sare, un dram zahăr şi plăcutele arome vanilate.

Vine rândul laptelui, povestea ouălor bătute cu zahăr, ultul topit şi arta punerii împreună a tuturor.

Apoi aşteptarea plămădelii are rostul ei, cuptorul încins are pretenţii de altar, iar sacrificiul e mai degrabă păcat, pentru că e nepermis de dulce.

Unde mai pui că la sfârşit, fiecare măcinic e tăvălit prin miere îndoită cu apă şi nucă proaspăt tocată…

Ingrediente şi cantităţi:

– un cartof mare, cam 200 g.;

– 200 ml lapte călduţ;

– drojdie cât o nucă;

– 5 linguri de zahăr (una pentru maia, 4 bătute cu ouăle);

– 200g. unt;

– două linguriţe de zahăr vanilat;

– coaja şi zeama de la o clementiă sau portocală;

– o jumătate de linguriţă de sare;

– făină cât cuprinde (maxim 500. g);

– 150 ml. miere îndoită cu 50 ml. Apă călduţă;

– 200 g. nucă măcinată.

Am învârtit 17 măcinici, mai în forma tradiţională, mai nu prea, după cum se vede.