Cremă de zahăr ars cu levănţică

Cremă de zahăr ars cu levănţică

Aceasta e o poveste inspirată din gusturile copilăriei: cremă de zahăr ars.

Din documentarea prelabilă înţeleg că, tehnic vorbind, crema asta nu e nici crème brûlée nici cremă catalană. E crema de zahăr ars aşa cum o făcea mama, pe alocuri ajustată (ouă mai puţine şi laptele fiert în prealabil), la care mi-am propus să aduc parfum de levănţică.

Aşa că am pus la foc nişte lapte şi l-am adus la punctul de fierbere, după care am aruncat peste zahăr Bourbon şi levănţică. L-am lăsat să pălăvrăgească îndelung cu aromele, cam 20 de minute, după care l-am despărţit de bobiţele mov, strecurându-l.

Cât timp laptele s-a odihnit, ouăle au fost bine bătute cu zahărul, până când cristalele dulci s-au dizolvat pe deplin. De, aşa e în bucătărie, toate se odihnesc: aluaturile, laptele, carnea înainte şi după ce a fost friptă, prăjiturile proaspăt scoase din cuptor, numai bucătarul nu.

Eu nu beau lapte. Nu pot, nu-mi place. Mi se face rău şi dacă simt mirosul de lapte fiert. Levănţica a schibat cu totul aroma lui. Aşa că, dacă nici voi nu sunteţi fani lapte fiert, încercaţi cu levănţică.

Amestecul de ou şi zahăr a primit apoi, treptat, laptele pentru care am pledat mai sus.

Separat, într-un vas nonaderent, am pus cam 5 linguri zdravene de zahăr şi o lingură de apă, pe care le-am dat la foc, pe aragaz. Ȋncetişor, s-a format un caramel nu foarte închis la culoare, pe care l-am răsturnat în vasele în care urma să coc crema.

Povestea vaselor mele e următoarea: nu prea am ceva care să se potrivească în povestea asta. Am avut, dar s-au spart şi nu am apucat să le înlocuiesc. Aşa că, de nevoie, în afară de micile castronaşe de ceramică (mai mult păhărele) rezistente la căldura din cuptor, am mai folosit şi o … cană, care s-a comportat admirabil în condiţiile date. Plus un vas care are capac şi care stă de obicei la frigider…

După ce caramelul s-a lipit de pereţii veselor mai sus descrise, a venit rândul amestecului de lapte, zahăr şi ouă. Deasupra, am presărat bobiţe de levănţică. Aroma lor e foarte puternică, aşa că puteţi să săriţi peste etapa asta. Totul a mers la cuptor, într-o tavă în care am pus apă fierbinte până la jumătatea înălţimii ei.

După vreo 50 de minute la 150⁰ Celsius, crema mea arăta cam aşa:

Deasupra vaselor am presărat puţin zahăr, am pornit cuptorul pe funcţia grill, la nivelul 3. În două minute zahărul de deasupra se caramelizează şi el, sigilând gustul copilăriei.

Bineînţeles că după atâta coacere, prăjitura cere timp de odihnă. Cel puţin două ore ar trebui lăsată în tava cu apă. Dacă o mănânci a doua zi e şi mai bună.

 

Ingrediente şi cantităţi:

 

• 5 ouă;
• 800 ml lapte;
• 80 g de zahăr pentru amestecul de lapte şi ouă, plus 5 lnguri pentru zahărul cramelizat şi cam cât iei între două degete pentru presărat pe deasupra;
• un plic de zahăr vanilat Bourbon sau seminţele de la o jumătate de păstaie;
• o linguriţă rasă de bobiţe de floricele de levănţică, plus câteva de aruncat pe deasupra.